Hram la Manastirea Poglet – Corbasca (fotoreportaj)

200 de pelerini si localnici au venit de Buna Vestire la hramul manastirii din Poglet, comuna Corbasca. Deputatul locului, Gabriel VLASE, viceprimarul Vasilica Ciobotaru, consilierii locali Nicusor Andone, Iorgu Puscasu, au asitat la slujba oficita de un sobor de preoti din Protopopiatul Sascut.

Fostul „Schit Sucmezeu”

Manastirea Poglet se afla in partea de nord a Comunei Corbasca, la o distanta de cinci kilometri de aceasta, intr-o poiana mare, inconjurata din toate partile de paduri de stejar. Manastirea se afla in satul omonim, alcatuit din mici casute, simple si primitoare. Calatorului care urca dealurile Fulgerisului, venind dinspre Pancesti, i se deschide o adevarata panorama in care biserica din lemn, cu pridvorul deschis, ocupa locul central.

Manastirea Poglet – scurt istoric

Pe aceste minunate plaiuri, cu nimic mai prejos decat cele din Balada Miorita, mai multi mesteri lemnari au fost pusi de catre paharnicul Constantin Bals, sa ridice din lemnul stejarilor seculari o prea frumoasa biserica. Aceasta ctitorie a apartinut „Schitului Blagovestenie” ce este pe hotarul mosiei Sucmezeu, pe apa Poglet, la fostul tinut al Putnei.

Referitor la satul Sucmezeu, pe mosia caruia avea sa ia fiinta schitul si biserica din lemn, avem mai multe stiri documentare. O prima atestare dateaza din iunie 1617, cand „Radu Mihnea voievod intareste lui Nabadaiaco biv vornic satul Sucmezeu si 599 de curaturi in padure meree si 3 oase curaturi de fan”.

Din hrisovul domnesc dat de Scarlat Grigore Ghica voievod in anul 1758 aflam ca schitul „iaste facut din temelie de cinstit si credincios boierul domniei meledumnealui Konstandin Balse biv vel vornic si iaste incinat metoh de singur numitul vornic la Scitul cel Mare din Tara Leseasca”.

Ctitorul Schitului Sucmezeu, biv vel paharnicul Constantin Bals, la data de 27 aprilie 1752, da o diada in care mentoneaza printre altele: „silitu-m-am si am facut o sfanta manastioara, ce se chiama Sucmezeu ce iaste pe paraul Pogletului la tinutul Putnii.”

Zece ani mai tarziu , la data de 19 decembrie 1762, egumenul Anania lasa schitul in grija lui Ionita Palade, mare vistier. In recensamintele anilor 1772-1774, in localitatea Horgesti era consemnat si un calugar anume „Constantin, ungurean, monah ot Poglici.” Aceasta mentiune ne confirma faptul ca incepuse sa se renunte treptat la vechea denumire de „Sucmezeu”, care in recensamintele amintite nu mai aparea consemnata, fiind tot mai des folosita pentru schit denumirea de Poglet, derivata din hidonimul cu acelasi nume.

Stiri privind situatia schitului, la inceputul secolului al XIX-lea, le aflam din diiata vornicului Constantin Bals, fiul, data la 1 ianuarie 1808. Din aceasta sursa rezulta ca dupa ce schitul cel mare din Polonia a cazut sub stapanirea austriaca, Schitul Sucmezeu care ii fusese incinat, se lobozeste de sub acesta si ramane sub ocrotirea vornicului Constantin Bals, fiul. Acesta il transmie la randu-i Mitropoliei din Iasi, impreuna cu toate mosiile si veniturile pentru finantarea Seminarului de la Socola, de curand infiintat.

Harta ridicata in anul 1831, inregistra in tinutul Tecuciului un numar de 8 locasuri de cult, printre care erau mentonate Rachitoasa si Pogletul. Stirile despre Schitul Poglet sunt din ce in ce ma rare, astfel ca dupa legea secularizarii averilor manastiresti data de Alexandru Ioan Cuza, acesta se desfiinteaza ramanand doar biserica de mir, cu hramul Bunei Vestire.

Biserica de lemn „Buna Vestire” din Poglet-Corbasca a stat in atentia specialistilor pentru arhitectura ei interesanta , cat si pentru vechimea ei, fiind declarata monument istoric. Asupra acestui monument, arhitectul Ioan Frasinescu facea urmatoarele aprecieri:

„Privorul de la intrare preluat din arhiectura caselor taranesti din zona, evazarea streasinei in zona pridvorului, sistemul ingenios de tratare a boltilor de lemn cu nervuri in torsada si rozetele ce constituie cheia boltii, cat si elementele de mobilier reprezentate prin catapeteasma, strana etc, fac ca acest monument sa fie edificator pentru cei ce studiaza aritectura constructiilor din lemn din perioada anilor 1700-1800.”

In ceea ce priveste anul ctitoriei sale au fost lansate mai multe presupuneri. Astfel cercetatorul N. Stoicescu o mentiona ca fiind ante 1752. Pe spatele icoanei impartesti ce reprezinta Maica Domnului cu Pruncul, situata la baza tamplei, se afla o insemnare cu cerneala neagra, cu caractere chirilice, cu urmatorul continut: „Eu Pahomie ot Pogletul vrei sa stii aci la schitul Pogletului de parintele Vladica Leon cu zisa boierilor Constantin Bals si a lui fiu de ani buni 30. Schit. Si cine a ceti sa zica de mine sa li se ierte pacatele la anul 1734 mesat 19”. Prezenta Vladicai Leon pe aici, la anul 1734, din josul insemnarii ne confirma ca la acea data biserica schitului exista.

Precizam ca acest locas a avut dintoteauna hramul „Buna Vestire”. In catagrafia bisericlor Moldovei din anul 1809 figura si biserica de lemn din Poglet, ca apartinad schitului Sucmezeu. La sfarsitul secolului trecut despre aceasta biserica se spunea ca era „frumos facuta si bine conservata.”

Dupa cum rezulta din dosarul monumentului aflat la O.J.P.C.N, in anul 1929 biserica a fost acoperita cu sindrila, iar de aproape 50 de ani nu s-a mai slujit in ea. In anuarul Eparhiei Romanului pe anul 1936 se consemna in legatura cu acest monument: „Biserica filiala Buna Vestire din Poglet este construita din lemn de stejar; vechime si ctitorie necunoscuta”.

In ultimii 50 de ani monumenul a avut de suportat o degradare continua, ajungand in pragina. In vederea salvarii unor parti din constructie, cat si pentru conservarea elementelor arhitecturale sculptae si a mobilierului original, in cursul anului 1968, D.S.A.P.C. Bacau, in persoana arhitectului Ioan Frasinescu, a intocit in colaborare cu D.M.I. Bucuresti documentatia necesara pentru refacerea monumentului.

In aceste conditii constructia nu mai putea fi salvata si s-a trecut la demolarea ei. Cu fondurile alocate din partea Episcopiei Romanului si Husilor, sub directa supraveghere a D.M.I, s-a desfasurat campania de reconstructie a Bisericii din Poglet-Corbasca.

La aceasta lucrare si-au adus contributia organele locale ale puterii de stat, cetatenii din Poget si satele invecinate, mesteri lemnari adusi din Berzunti, vestiti prin maiestria lor de a sculpta in lemn. Elementele de sculptura artistica au fost executate sub indrumarea profesorului Alexandru Hutanu de la Scoala Populara de arta din Bacau, in urma acestor lucrari monumentul se prezenta intr-o forma excelenta.

Clopotnita cu „florarie” la streasina si cu acoperisul piramidal din sindrila „in coada de randunica”. Clopotul de bronz de aici poarta o vaoroasa insemnare in slove chirilice, turnate in bronz: „Acest clopot s-a facut la Schit Poglet, biserica hram Buna Vestire”.

Intr-un studiu efectuat cu doua decenii in urma, locasul ere prezentat astfel: „De plan trilobat, cu absidele polignale, locasul si-a pastrat peretii aparenti, putand astfel sa admiram in voie frumoasele imbinari in sistemul „coada de randunica”, cele doua braie in franghie ce incing mijlocul locasului si soclul precum si ancadramentele simple ale ferestrelor ce le sugereaza pe cele din piatra”

Fata de caracteristicile vechiului monument mesterii au adaugat un al treilea brau, decorat in zig-zag. „Ceea ce iti atrage privirile de cum treci pragul lacasului sunt stalpii frumosi sculptati ai peretelui despartitor. Realizarea tavanelor ne farmeca. Cele trei incaperi sunt acoperite cu bolti de plan poligonal din fasii curbe. Nervurile boltii naosului si a pronaosului sunt in franghie, cele ale altarului sunt simple, toate pornind insa din frumoase chei de bolta, de forma circulara cu margini in franghie, si motiv floral in pronaos si altar, de forma dreptunghiulara si mai bogat decorata cea a naosului”.

Cei doi stalpi despartitori, decorati din taietura, se sprijina pe talpa si sustin grinzile ce se leaga de tavan, cu care se racordeaza prin taieturi rotunjite. In altar, in locul mesei de lemn, s-a turnat o masa de beton. Catapeteasma veche, cu registrele frumos sculptate, are pictura executata in prima jumatate a celui de al XVIII-lea veac. Usile imparatesti, decorate cu formele spiralice si meandrice ale vrejului, cu frunze de acant, cu ciorchini de poame pe coloana din mijloc, au capatat prospetimea si stralucirea cromatica de altadata.

Micul iconostas cu icoana Maicii Domnului, situat in fata tamplei, are urmatoarea inscriptie cu slove chirilice: „Aceasta strana este platita de zugravit di sfintia sa parintele ieromonah Modin Neteulaizu Grosu 1860”.

Vechii razesi ai satului Sucmezeu au lasat aici pentru posteritate un monument al arhitecturii populare cu reale valente ce apartin geniului creator popular. Din cauza nefolosirii lacasului timp de mai bine de jumatate de veac, icoanele, inventarul de cult si cartile vechi, foarte vaoroase de astfel, s-au imprastiat si risipit.

Prezenta bisericii de lemn monument de arhitectura intr-un cadru natural deosebit de frumos cum este cel din poiana prin care curge paraul Pogletului ne aminteste de vremurile apuse demult ale evului mediu moldovenesc.

In anul 1996, un numar de patru tinere dornice de viata ingereasca au insufletit, prin osteneli si rugaciuni vechea vatra de viata calugareasca. Astazi soborul Manastirii Poglet numara zece vietuitoare, sub ascultarea cuviaosei maice starete Afloarei Luciana si a parintelui duhovnic Ieromonahul Ifrim Constantin (Calistrat).

Bisericuta manastirii a fost acoperita cu sindrila iar in interior a fost captusita cu lambriu pentru a se putea savarsi prgramul liturgic. A fost impodobita cu icoane deoarece nu erau decat icoanele de la catapeteasma, cu mobilier si sfinte vase.

Sub indrumarea si cu participarea directa a Prea Cuviosului Parinte Voaides Agustin (Arsenie), staret al Manastirii Sfantul Sava din comuna Berzunti, judetul Bacau, aici se ridica doua corpuri de chilii si o gopodarie anexa.

Astazi manastirea se bucura de aprecierea pelerinilor si a credinciosilor care vin periodic la sfintele slujbe. Bunacuviinta, rugaciunile si ospitalitatea maicutelor au atras credinciosi din toate zonele tarii.

Comentarii

  1. DRGHICI MARIA a zis

    NU STIU CAT DE MULTI STIU ISTORIA ACESTUI LACAS , DAR EU ACOLO AM COPILARIT.DACA MERGETI ACOLO PE MAJORITATEA II CHEAMA MILEA.
    BUNICUL MEU ESTE UNUL DINTRE EI
    . EI SUNT DE FAPT UNII DIN RAZESII LUI STEFAN CEL MARE . MAI BINE ZIS STRA SRTRA BUNICUL MEU
    SI MA MINDRESC CU ASTA , CHIAR DACA ACUM LOCUIESC IN BRASOV.

    DACA MERGI PE ORICE VALE SI INTREBI CUM SE CHEAMA ,TOTI I-TI VOR SPUNE ;VALEA LUI MILEA ; SAU DEALUL LUI MILEA”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *